Bon Jovi

Adepti ai stilului pop-rock, trupa Bon Jovi este cea care a combinat stilul hard rock specific celor de la Def Leppard cu sensibilitatea inconfundabila a lui Bruce Springsteen. Trupa a variat astfel stilul hard rock, facandu-l atractiv pentru o gama larga de ascultatori, de la adolescenti si pana la femeile casnice. Cu o strategie destul de ingenioasa, trupa a angajat un compozitor care sa confere pieselor lor o tenta comerciala, in special baladelor. Inaugurand astfel o tendinta ce va domina intreaga decada a anilor '80. In plus videoclipurile realizate de trupa au avut ca scop intotdeauna promovarea imaginii chipesului solist, Jon Bon Jovi. Aceasta combinatie de strategii a propulsat atat albumul din 1986, "Slippery when wet" cat si pe cel din 1988, "New Jersey", castigand trupei albumul de platina. Ambele albume au fost criticate pentru caracterul preponderent pop si pentru faptul ca aveau ca target adolescentii. In ani '90 trupa a reusit sa faca o subtila schimbare de stil, parasind sfera rock-ului si indreptandu-se catre un gen mai lejer si catre balade. Schimbarea de stil a fost miscarea ce a facut ca Bon Jovi sa fie singura trupa de pop-rock a anilor '80 care a reusit sa-si pastreze un mare numar de fani la trecerea in deceniul urmator.

Fiind mult mai pasionat de muzica decat de scoala, Jon Bon Jovi isi petrecea majoritatea timpului in casa de discuri a varului sau,"Power Station". In prima instanta a fost angajat ca om de serviciu, sarind in scurt timp direct la inregistrarea unor demo-uri. Unul dintre acestea, "Runaway", a devenit un hit la postul de radio local din New Jersey. Au fost recrutati cativa instrumentisti si astfel s-a format trupa Bon Jovi, care in 1983 a semnat un contract cu casa de discuri Polygram. Albumul de debut al trupei a fost lansat in anul imediat urmator, iar piesa "Runaway" a devenit un hit in top 40. In 1985 trupa a lansat un nou album, "7800 Fahrenheit", ce a castigat albumul de aur. Trupa insa nu era multumita de realizari, asa ca pentru albumul "Slippery when wet" l-au angajat pe compozitorul Desmond Child. Colaborarea a avut ca rezultat 30 de piese dintre care au fost alese, in functie de opinia ascultatorilor de radio unde au fost lansate aceste piese, cele care urmau sa se afle pe urmatorul material. "Slippery when wet" a fost lansat in 1986 si a continut, printre altele, piesele "You give love a bad name" si "Living on a prayer" care au fost in fruntea clasamentelor, aducand trupei statutul de superstar.

Trupa a facut benchmarking pe succesul ultimului album si in 1988 a lansat "New Jersey" care a intrat direct pe locul intai. In 1988, formatia a avut o colaborare cu Cher, implicata atunci intr-o relatie cu unul dintre membrii trupei, Richie Sambora. Colaborarea a aparut pe albumul artistei, "Heart of stone". Urmatoarea perioada a dus o vacanta pentru formatie, timp in care Jon a compus coloana sonora pentru "Young Guns II" lansata in 1990 pe albumul "Blaze of Glory". Compozitia a adus nominalizari atat la premiile Oscar cat si la premiile Grammy. In 1991 s-au reunit pentru a inregistra cel de-al cincilea album, ce a fost lansat in toamna anului 1992. Desi nu a avut un succes rasunator, din cauza schimbarii de tendinte in muzica la acea data, in urma acestui album a ramas totusi hit-ul "Bed of Roses". In 1994 au scos pe piata un album cu hit-urile trupei iar in toamna anului 1995 au scos pe piata "These Days", ce a avut, surprinzator, un succes mai mare in Europa decat in America. Vara anului 1997 a marcat incercarea lui Jon de a pleca la drum intr-o cariera solo. Dupa trei ani Jon a revenit in trupa si au lansat albumul "Crush". Piesele "It's my life" si "Thank you for loving me" au fost succese de top, aducand trupei notorietate. Albumul a fost dublu premiat cu albumul de platina in Statele Unite, dar trupa a continuat sa-si mentina concentrarea astfel ca intr-un au reusit sa finalizeze un nou material, lansat pe piata in tomna anului 2002. In 2003 formatia a oferit fanilor un album cu cele mai bune piese ale lor, intitulat "This left feels right", urmat de un DVD cu acelasi titlu, ce a aparut in 2004.